Moto
Aud ogorul meu plângând

Primăvară...
Guvernare câștigată ieri cu flăcări violet...
Astăzi și-a schimbat discursul președintele-poet,
Se aud suspine la oraș și la țară.

O nouă primăvară cu noi concedieri.

O mare așteptare zvonea-n secundul tur:
Va trece criza. Oare?
În hala vechii fabrici nu-i nicio lucrătoare,
Din două mii, vreo zece lucrează - la Carefour.

O nouă primăvară cu mult mai mulți șomeri...

Nici urmă de țăran nu-i pe hăul din câmpie,
Pământul înc-odată rămâne nearat.
Vom importa de toate cum tot am importat,
Dar vom avea salarii de-acuma? Nu se știe...

O, cînd vom mai renaște? În care primăveri?


***

Originalul (impus de organizatori):

NERVI DE PRIMÃVARÃ
de George Bacovia

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet,
ÃŽn vitrine versuri de un nou poet,
În oraș suspină un vals din fanfară.

O nouă primăvară de visuri și păreri...

O lungă deșteptare zvonește împrejur,
E clar și numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri...

Apar din nou țăranii pe hăul din cîmpie,
În infinit pămîntul se simte tresăltînd:
Vor fi acum de toate cum este orișicînd,
Dar iar rămîne totul o lungă teorie.

O, cînd va fi un cîntec de alte primăvari?!...