Cutreierat de lume,
de cuvinte
rostite,
palidă umbră
privind statui
mă aflu
diluat în vorbirea curentă,
vestejit
de prea multă povară
a sensurilor - stearpă.

Și ca din vis trezit
într-un alt vis
o aură de taină
peste lucruri
presimt și tac
spre a le restitui
virginitatea lor originară.

E prea târziu!
Să investesc cuvântul
cu întâia lui numire de-a numi,
e prea târziu!
Să inventez tăcerea,
e prea târziu,
dar pentru a fi eu însumi
e oare
prea târziu?...