În fiecare rană, neplânsă sau ucisă,
Ascunsă printre pietre, sub undele de apă,
Þi-am sărutat o urmă, cu buza nedecisă
Să-ți plângă sau să-ți râdă, sub mlădieri de japă.

În fiecare urmă, nedusă sau ne-ntoarsă,
Ce-am mângâiat, orbește, cu palmele deschise,
Þi-am tremurat fuiorul din clipa mea ce-i stoarsă
De-atâta așteptare din visele prescrise.

În fiecare vorbă șoptită, cald, sau scrisă,
Ce-ai aruncat în vântul cu nouri de cenușă
Am căutat o vrajă pentru o ușă-nchisă
Dar n-am găsit cuvântul și prag iți stau, la ușă.

În fiecare gară de fluturi și pulsații,
Ce drumul îl tot urcă spre Căile Lactee,
Găsesc aceeași rană din vise puse-n rații
Și o hrănesc cu dorul din suflet de femeie.