Un strop de albastru este cerul
Pe care îl iubeṣti tu.
Cioburi de albastru sunt ochii tăi
Pe care îi iubesc eu .
Tu nu dai nimic pe albastru...
Însă eu îl consider măiastru.
Ți se prelinge albastrul cămășii
Colorând infinitul cerului nostru !
De pe obrazul meu se scurg albastre picături...
Pătând marea unde ne scăldăm trupurile.
Natura ne-a furat culoarea!
Albastrul nostru a înviorat zarea !
Bucură-te, căci nimeni nu va ști
Cât de albaștri noi doi vom fi !