BRACONIER

Braconier ,
în ținutul morții
după un vers politic ,
aș fi putut să întocmesc
precum un topograf
o hartă
a neantului …


VÂNÃTORII DEVENISERÃ INUTILI...

Vănătorii-
trăgători de elită
îmi doborau gândurile cele mai ascunse !...
Singura lumină
se vedea la fereastzra mineralelor !
în acea pace amorfă!...
Dar urmăritorii m-au ajuns și acolo ,
și au nimicit acel refuguiu
înjghebat din căteva versuri !
Am început să construiesc
în spatiul secret al imaginației mele –
credeam că-mi aparține!-
o cocioabă
din metafore
luminată de apropierea morții...
Dar totul se năruia
de parcă era mâncat de lepră,
de o molimă roșie
ce intrase-n cuvinte...
În zori , cu greu ieșeam de sub dărâmături...
Și , deodată am înțeles :
vânătorii mă învățaseră să folosesc cuvântul
ca pe un bumerang
ce se întorcea asupra mea , vânându-mă...
Noapte de noapte înălțam ziduri din cuvinte
ca un Meșter Manole nebun
și în zori tot eu le dărâmam !...
Nu rămânea în urmă
decât cenușa ciclică
a vieții ...
Vânătorii deveniseră inutili...







CONTORUL

Chiar din ziua în care m-am născut
ursitoarea mi-a spus :
,,Timpul tău pe aceast pământ
s-a sfârșit !
Trăiești deja pe credit!
Va trebui să-și plătești de acum înainte
zilele scadente!
Îți voi instala în loc de inimă
un contor-
care va înregistra cu exactitate
fiecare wat de viață-vers !
și care se va opri automat
atunci când nu-ți vei achita
nota de plată!
De aceea scriu
uneori fără pâine , hămesit ,
bătând cu pumnii în pământ ,
până cânt proprietăreasa îmi deschide ,
mă poftește înăuntru
ca-ntr-un mormânt
cu un felinar
îmi luminează mașina de scris !
Mă întorc în lume , dimineața ,
cu câte un vers-
echivalentul unei zile în lume !...