Ploua cu îngeri peste noi
Și moartea ne bătea la geam
Din marea'ntunecată de noroi
La luminișuri însorite tot visam.


De-atunci trecură deja zeci de ani
De neîncredere și ură
Am fost cu toți uniți și-apoi dușmani
În universul trist de zgură.


Ne bântuie și-acuma amintiri
Cu revoluții, mineri și comuniști,
Și-n suflet simțim durerea unei irosiri
Suntem ca in trecut ... sau chiar mai triști.

11 Martie 2010