În iad, mai deunăzi, câțiva răposați,
Care în viață treceau de-nvățați,
Dăduseră jalbă,arătând că cer
Să se pedepsească jupânul Voltaire,
Pentru câte rele de dânșii vorbea,
Atunci când trăia.
“Domnilor, strigă Voltaire mânios,
Jalba ce ați dat este de prisos;
Ce pedeapsă-mi vreți? ce rău îmi doriți?
Eu vă socoteam destul mulțumiți,
Când în București, după cum v-am spus,
Doi vrăjmași ai mei știți cum m-au tradus