“De ce slăbești, copilă?
De ce-ai îngălbenit?
De ce de joc ți-e silă
Ș-atât te-ai ofilit?

Te știu de vorbitoare,
La danțuri tu-ncepeai,
Și noaptea-n șezătoare
Pe toate le-ntreceai.

De ce d-a ta cosiță
Acum tu nu-ngrijești?
Spune-mi, spune-mi fetiță,
Ce ai de pătimești?

Ce, tată-tău te bate?
Îl știu a te iubi.
Au va în alte sate
A te căsători?

Ce-s buzele-ți pârlite
Și pieptul tău rotat
De pete-nvinețite?
Stăi: cine te-a mușcat?

De ce plângi, copiliță?
Dorești vr’un călător?
O, ce păcat! Fetiță,
Eu crez c-ai zburător!”

“Așa e, vecinică;
Așa gândesc și eu.
Un june… Oh! mi-e frică!…
Îl văz în somnul meu.

M-apucă, mă trudește,
Și eu cu el mă joc;
Mă strânge, mă ciupește,
Mă mușcă plin de foc.

Pe pieptul meu s-apasă
Și eu de gât l-apuc,
Dar ziua când să iasă,
El piere ca năluc.”