I

În Bugeac, la Căușeni,
Dorm strămoșii moldoveni,
Numai pietre de mormânt
Mai păstrează-al lor cuvânt.
Și cum iei înspre Zaim
Vezi în deal un țintirim,
Þintirimul jidovesc --
Doi copaci îl străjuiesc.
Mai încolo — un pârău
Prin pietriș coboară greu.
Săpături destul de-adânci
Par a se vedea prin stânci.
Cine știe ce-adăpost?
Chișinăul cic-a fost...
Botna seacă dă în șes
Și se pierde-n stuhul des,
Și nu-i spune nimănui
Ce-a mai fost pe-aici și nu-i.
Știm ceva de la strămoși,
Despre hoții sângeroși,
Despre turci, despre tătari,
Despre hanii lor cei mari.
Știm că Botna a fost altă,
Căușani — o curte-naltă,
Și domnea aici un han,
Stăpânind pe moldovean.
Uneori mai dă să-nșire
Câte-un baci la povestire...
Spune vrute și nevrute
Despre pietrele tăcute.
Știm ceva, da-i greu de tot
Să te-alegi de-ici c-un rod;
Numai piatra de mormânt
Vrednică-i de crezământ...
II

Căușenii-s loc bătrân,
Târg tătar, lăcaș creștin,
Cine știe ce oșteni
Au mai fost la Căușeni.
Marmori frânte se găsesc
Și cu scris latin, grecesc.
Mai desfunzi pe-aicea muchii
Scrise și cu alte buchii...
Cât privești, tot pietre vechi
Stau de strajă, la priveghi...
Pietre mute, grăitoare
Și în umbră și la soare...
Drumuri și cișmeli turcești
Printre vii mai întâlnești.