În ciocnet de cupe și-n șoapte,
Ce vesel răsună-n urechi,
Degrabă intra-vei în noapte,
În ciocnet de cupe și-n șoapte,
O, anule vechi!

Și moartea cu neagra-i aripă
Te-o lua, să te-nșire la rând;
O clipă, mai ai doar o clipă,
Și moartea cu neagra-i aripă
Va bate curând!

Tovarășul tău o să-nvie
Îndată al clipei ecou,
La viață chemând o vecie...
Și anul cel vechi o să-nvie
ÃŽn anul cel nou!

Și-aceleași nădejdi ne-mplinite
Din umbră pândi-vor la fel,
Cu patimi, chemări și ispite,
Și aceleași nădăjdi ne-mplinite
Veni-vor cu el.

Vor crește din nou trandafirii,
Alți nuferi pe lac vom zări,
Spre lauda veșnic-a firii
Vor crește din nou trandafirii
Și iar vor muri!

Și inima noastră sărmană,
Hrănită cu chin și amar,
Și-ntreagă un țipăt și-o rană,
O, inima noastră sărmană
Va bate mai rar!

Dar tot vom râvni cu durere,
O viață mai lungă, chiar rea,
Și-n rugă fierbinte-o vom cere,
Dar tot vom râvni cu durere
Ca anul să stea.

Și treacă toți anii ce-mi pasă?
În azi tot pe ieri îl găsești,
Nu frica de moarte m-apasă,
Și treacă toți anii ce-mi pasă,
Când tu mă iubești?