Priviră împreună de sus, de pe terasă,
Egiptul cum adoarme sub cer năbușitor,
Și Nilul ce prin deltă își duce călător
Spre Sais și Bubaste, alene, unda grasă.

Și-atunci romanul simte sub zaua ce-l apasă,
Ostaș robit ce-n somnu-i adoarme zâmbitor,
Cum tremurând leșină pe sânu-nvingător
Frumosul trup ce moale pe umeri i se lasă.

Și-ntoarce chipul palid, din părul ei cel brun,
Spre dânsul, beat de vraja parfumului nebun,
Și gura i-o întinde și-al ochilor tezaur...

Și-asupra-i împăratul, plecându-se-n tăcere,
Văzu, ca-n vis, în ochii stelați cu punte d-aur,
O mare fără țărmuri... și-o fugă de galere.