la cafeaua de seară bărbații lor au vorbit despre vânătoare
context în care nacho s-a încruntat cu stăpânire a declarat
coridele sunt pata rușinoasă a națiunii
în farfuria mea rămâneau doi biscuiți neatinși
dinspre șemineu plana o aromă plăcută liniștitoare
exact cum trebuie să fie o căldură
și doar așa s-a mai păstrat specia taurilor a spus j calm
josé-antonio
nici el nu s-a atins de biscuiți
a explicat fără grabă ca un profesor
iar eu m-am gândit la ce ai fi zis tu
și parcă mi-au tremurat buzele într-un zâmbet undeva
tu și coridele
tu și vânătoarea
conservarea
tradiția
dar mai ales tu și cafeaua
cu mine
subit mi-a venit în memorie un bar găsit cu greu
pașii tăi numărați
între o masă mică la care ședeam eu tremurând somnoroasă
fericită
mică mică