și te trezești într-o dimineață
cu cearcăne sub ochi, cu dureri în frunte,
fără câteva kilograme și
cu siguranța că nu mai ești copil
că nimic nu te mai poate face fericit

vezi golul din tine din jur

tot ce știi despre viața nu te ajută acum
ești prins cu rădăcini cu tot în mecanismul lor
care te supune să fii o bucățică
de perfecțiune

umbrele și răcoarea sunt
ca să nu te închizi în pământ
frământarea mâinilor
ca sângele să se încălzească
totul devine un mijloc către
ceva prea exact

mișcările cu care îți învelești oasele
sub tălpi
îți acoperă neputința
cu nepăsare

asta va fi cea mai rece zi
întâi va veni setea
setea va fi tot mai mare