ÃŽntinde-se iar noaptea peste lume
Precum un gem firesc prelins pe pâine
Pe care-l linge al tăcerii câine
Și nu mai știi ce gânduri ai anume

Și nu reții din fire ce rămâne
Când pierzi cuvântul în plutiri antume
Și lași nimicul vraja s-o consume
Etern-speranță este astăzi mâine.

Precum un ger întunecarea varsă
Bucăți de stele în șăgalnic mers.
Eu joc în zborul trist aceeași farsă

Ce-o pun în scenă sori în univers.
Și îmi simt limba de rostire arsă
M-apropii, stins, cu fiecare vers.