Dac - aș îmblânzi cel mai frumos cuvânt din lume,
toți poeții ar muri de nerăbdare
să se împerecheze cu el .
Cu frunțile lor late și-n gânduri netede ,
ar sta ciorchine la ușa mea
în așteptarea clipei de voluptate crudă .
Și - ar abandona fără nici cea mai mică urmă de regret vechile rostiri .

Cu pântecele rotund de rod ,
nu ar nimeri drumul spre casă ,
ci ar răvăși patul despletitelor amante , născând
alte și alte cuvinte
cu chip frumos .
Am avea numai poezii perfecte ,
poeți geniali.
Muzele ar muri
din prea multa inspirație a celor ce altădată
stăteau în lacrimi până - n gât la altarele lor .

Mă gândesc însă dacă ar avea vreun sens
să prind în hățuri
singurul cuvânt
care e liber cu adevărat ,
care e frumos
pentru că nu îl putem vedea nici măcar cu ochii minții.
care e perfect
tocmai pentru că nu se compară cu nimic.