Din câte unghiuri mă tot uit,
de atâtea ori mă tot întreb
întrebarea ce mi-o întreb.

Oare cum să va să zică,
oare cum să neg, să chem?
Oare cum să va să zică?

eu de când mă știu mă tem
că pe lume noi suntem
și nu suntem.

să fiu, să chem...
să nu suport sa fiu, să pot
să mor, să înot în liniște
să pot să mă întorc.

Ar fi orbește să cobor
într-un pritvor
mai rece ca un televizor color,
când pot să zbor,
să râd, să plâng de dor
în timp ce voi zbierați cu toții în cor
ca un izvor...

că m-ați uitat când m-ați creat
și ați uitat cât vreau
și cât suport,
și n-ați cedat.