Sunt obosit de-atata viata, de drumul ei nefericit,
Sperantele-au plecat cu vantul si deznadejdea m-a cuprins,
Traiesc pe undeva aiurea, batand la porti ce-au putrezit,
Sa-mi regasesc cumva destinul, pe care altii l-au invins.

E noapte dincolo de stele, si peste valuri este noapte,
Nu stie nimeni ce prapastii, sadeste ura-n trupul meu,
Se schimba lacrima sub pleoape,iar buzele topite-n soapte,
Te-ntreaba azi pe tine lume, de ce nu pot sa fiu al tau?

Pe undeva la mine-n ganduri, fiinte care le-am iubit,
Nu vor acum sa-si aminteasca, de chipul anilor trecuti,
Si trista-mi este noaptea-aceea cand clipele s-au despartit,
Facand s-auda printre vise, ecoul pasilor pierduti.

Viata-i o simpla amagire,un nor impins de vant spre zari,
Si n-o mai vreau la mine-n trup,sa-mi fie doar povara,
Sunt obosit dar cer s-ating, suspinul dintre departari,
Acelora ce m-au ranit candva si n-au spus c-o sa doara.