iată-mă aici gândesc despre mine diferitul
sunt de cealaltă parte a muntelui împietrit cu vulturii în jos
pe fiecare nor scrie: Nu Călcați Iarba! ploile
ascund întotdeauna ceva dedesubt

uneori înțeleg firul de praf drept o intersecție
să trăiești îți trebuie răbdarea unei furnici cât ar trece spre
lumea subacvatică un crocodil cu puii între fălci
un pas greșit un gol de aer înseamnă destul
pentru a înghiți viitorul

soarele-și repede în spinarea mea bolovanii
nu icnesc nu tresar sunt mai liniștit decât un vulcan de noroi
într-o bună zi o mână cu linia vieții imaginară
va modela visului meu
o formă prin care apa nu curge

o mână bună
dar nu mâna lui dumnezeu.

nu am linia vieții lungă ci groasă
în definitiv iarnă se face când patru popi încep să cânte puțin plictisit
întâmplare determinare așteptare iluzie
câștigătorului nu îi este permisă retragerea
cât timp cineva mai are mărunțiș pentru pot

și dacă dumnezeu dă tot ce câștigați de la mine e întru pierzanie
asemenea poeziilor de dragoste învățate în liceu
nimeni nu poate scrie cu aceeași intensitate cu care adolescentul iubește

dar alte filme vin în oraș

un vânt stârnit din senin îi flutură hainele de om părăsit
la această masă nu noi suntem bine primiți dar pentru ce este al nostru
aerul vibrează când lacomii își freacă mâinile fericiți

orice căutătură-i deopotrivă pândă și semn
orice oftat
orice sprânceană ridicată
mă tem pentru împătimiții de câștig mai rău decât pentru o femeie sensibilă
îndrăgostită de unul care își vinde timpul pentru bani

bărbatul bun
e bun de nimic