La casele cu brazi în poartă
Zăvoru-i tras, ograda moartă.
O candelă-ntr-un colț clipește,
Sporind singurătatea grea...
De-acum și candela-ațipește –
Adormi și tu, nădejdea mea!

Pe plaiuri, sus, un bucium moare
Și focurile-s tot mai rare.
Departe-n văi adânci, prin pietre,
Izvorul glăsuiește-abia ...
Dorm toti in jurul stinsei vetre –
Adormi și tu, iubirea mea!

În bură de lumina dulce
Coboară luna sa se culce.
Tăcerea aripa-și desface,
Þinând pământul tot sub ea...
Pământ și ceruri dorm în pace –
Adormi și tu durerea mea!