O parodie aproximativă inspirată din peisajele descrise în poezia d-nei Lavinia Pospesch

Ce demon mi te-a propulsat
Ca-ntr-o visare în Olimp,
Și pe faleză ai visat
Un arc fermecător de timp.

Pulberea de diamante,
Cade lină ca o bură.
Fac pe cer mișcări galante,
Scânteind peste măsură.

Valurile mari sculptează
Lângă mare-un colț de cer.
Deși pare un mister,
Măreția fascinează.

Cer de mare, colÈ› de soare,
Totul este-o feerie.
Plină e de nostalgie
Și emană poezie.

Scurtează-n zori depărtarea,
Briza dăltuiește marea.
Cu muzele dăltuind,
Trepiede de argint .

Valuri mari peste măsură
Și-n somn, visele te fură.
Dune de nisip cu-alură,
Noi forme de-arhitectură.

Brize și luminițe torc,
Abia se văd marinarii,
În larg au dispărut pescarii,
De unde nu se mai întorc.

Asta-i visul meu de-aseară
Este-o vină literară.
După visurile mele,
M-am trezit între manele.