Nu e durere de moarte,
Nu-s chinuri mai omenești,
Decât să trăiești departe
De cei pe care-i iubești.

Mă gândesc în depărtare
La cei dragi ce i-am lăsat
Nu am liniște, nici stare
Și nici sufletu-mpăcat.

Supărările ne-apasă
Noi amenințări se nasc,
Nici nu știu cei de acasă
Ce pericole ne pasc.

Una e să stai o lună
În Spania la căpșuni,
Și alta-i cu arma-n mână
Să te confrunti cu paștuni.

Riscurile-s de tot felul,
Nici nu-i vezi pe inamici,
Zilnic coborâm drapelul
Pentru cei ce mor aici.

Chiar de suntem pregătiți
Și sunt confruntări frecvente,
Dorim cu toții să știți
Că avem și sentimente.