Mică prefață

Premiera de față își propune să culeagă într-o mică istorioară tot ce s-a spus și ce se va mai spune despre această micuță, dar mare artistă.

Toate publicațiile și postările pe internet sunt arătate mai jos în părți

Partea I-a
Filipisme în premieră pentru Cleopatra Stratan

Departe de lumea dezlănțuită
Disprețul violenței și antigustului în arta imagistică mondenă

Motto(filipisime)
De când e lumea și e artă/ lumea asta bine știe/ în filozofie-i artă/ și-n arta rafinată-i gingășie, poezie.
Filip Tănase

Micuței domnișoare Cleopatra Stratan
Vis hiperbolic peisagistic exprimat în distihuri

Vis de muze, biete fete, în buchete violete,
Ondulate, rafinate, răsfățate și cochete.

Muze mai simandicoase mi-au adus strofe frumoase,
Cele extravagante mi-au dat poante mai elegante.

Muzele sentimentale-s parfumate și cochete,
Răsfățate, rafinate, lipsite de răutate.

Cu o talie fără corset, și o rimă de poet
În simfonie de balet și-n pas fin de menuet.

Muzele din menuet, portret fin, discret, în cvartet,
În portret pe șevalet, cu penel de artist, fin stilist.

Octave în contraste, precum culorile din glastre,
Cu sunet de mandolină fină, ascultată în surdină,

De-o pisică mică, chiar pitică, de-un pisoi și un cotoi,
Mieunând la lună, noapte bună, apoi cu război, amândoi.

Stoluri de rândunici, mici păsărici, temerari licurici,
Roiuri mari de furnici, greieri mari temerari, greieri mici.

Mare abisală c-o piculină triumfală cu decor,
Râd meduze fără buze, fac decor și umor seducător.

Vis de pace care tace, fără miez, strălucita Joan Baez
Nu mai luptă pentru pace, de-aia tace, n-am ce-i face.

Floare mirositoare pe o stâncă, într-o vale mai adâncă.
O căprioară și-o mioară, cu apă se adapă, până crapă.

Azi mi-e dor de strada-ngustă, unde omul gustă viața mai din plin,
Cu trăsuri, femei cochete și cu fete dezbrăcate mai puțin.

Nu vreau fete rătăcite și atotștiutoare pe trotuare,
Nici amor de sisif, nu vreau fete cu tarif, vreau pudoare.

Nu mai vreau muierea, ce-ți ia banii și averea, cu surprise,
Nu-i dau statului impozit, n-am avere și vin crize după crize.

Nu le cer să-mi jure solemn, pe icoanele de lemn,
Nici să-mi jure pe vecie, pe ciorne de poezie, dar nu vreau nici șmecherie.

Partea II-a Aria cititorului de poezie
Cleopatra Stratan- Contururi ritmate

Stă-n taina cerului deschis, mititică, frumușică, doarme-n vis,
Vocea ei de rândunică mică , armonia-i te despică,
Că de-acuma ma non-tropa, cântă-n toată Europa.
Astăzi pentru prima oară, îi țin trena la chitară,
Că-i micuța domnișoară educată de-un alt artist cu scântei- tatăl ei (Pavel Stratan)

Liniște hawaiană
Te port în visele mele,
Într-o noapte în Hawai;
Rătăcită printre stele,
Numai la doi pași de rai.

Am luat un ciob din lună
Și-am făcut un pat din ea.
Un pat moale pentru tine,
Iar pe cap ți-am pus o stea.

Asta e povestea mea.

Partea III-a Umor ritmat pentru Cleopatra
publicat în 7 Plus

Balada micuței Cleopatra Stratan
Filip Tănase

Voi, confrați de apostrofe
N-aveți nepoți, n-aveți copii?
Nu i-ați facut nici două strofe,
Reginei dragălașe de copii!

Ai debutat spontan pe firmament
Tu,gâză mică, mică, mică.
Ingenuă, gingașe, frumușică,
Comoară uriașe de talent.

Că ai talent, n-am nicio vină,
Eu te-am consemnat aici.
Și te-am încoronat regină,
În tot imperiul ăsta de pitici.

Și yankeii avură una,
Ce-a făcut furori pe scenă.
Când era " sirenă mică"
Acum este străbunică.

Cine n-o știe pe Temple,
Lumea o știe de-o viață.
Nu-i nevoie de exemple,
De-o viață o știm cu toți.
Se scoală de dimineață
Să-și crească șapte nepoți!

Epilog.
Ea ne-a adus mândria
De-a intra în Europa,
Via Romania!

Partea a IV-a Oglinda sufletului de artistă al Cleopatrei în tezaurul culturii românești.

Inteligența, cultura, rafinamentul
.Cu inteligența te naști, chiar dacă ești autodidact, dacă ai de unde-o moșteni.
.Cultura și rafinamentul se formează greu în timp, e ca vinul vechi, a cărui aromă și parfum, se acumulează într-o perioadă mai îndelungată. *

Talentul
.Este flacăra după care aleargă toți, dar care nu zâmbește decât unora.
.Un om poate fi bogat material, dar dacă ocolește tărâmul culturii, este un infirm spiritual.
.Talentul n-are stăpân, nu-i subordonat legilor omenești, dar flacăra lui rămâne veșnică.
.Tot el, nu-i ca boala molipsitoare, nu se ia și nu se vindecă.
.El nu se cumpără, nu se vinde, este o proprietate sacră și inviolabilă a artistului.
.El este precum banul: îi încântă pe cei care-l au și-i pune pe jar pe cei care nu-l au.

Concluzii
.Cine are talent, scrie și pe cracă, în pom, în spital, în arestul poliției, într-o insulă pustie, oriunde și oricum.
.Dacă toți oamenii culți ar fi și talentați, toți artiștii scenei și ai condeiului ar muri de foame din lipsă de front de lucru.
.Toți artiștii talentați, trebuie să fie și culți, dar nu toți oamenii culți pot fi și artiști talentați.

Seducția artistică
.Garanția absolută a succesului, care are ca măsură zâmbetul, iar ca origine, penetrația expresiei artistice în porii senzitivi, numită în general impresie artistică.

Paradisul și fascinația muzelor
.Nimeni nu a știut să penetreze legile care guvernează imperiul muzelor, cărora le simțim fascinația, dar nu știm de ce, de unde vin și pleacă. *

Muza
.Este musafirul nepoftit, dar binevenit, niciodată inoportun; când pleacă îți lasă un mare gol în suflet.

Jocul muzelor
.Cine n-a trăit jocul muzelor, poate să aibă scântei de geniu, dar n-o să înțeleagă niciodată fascinația lor.
.Așa se explică starea de încărcare emoțională prin care trece artistul(vizitat de muze), când cel de lângă tine îți spune: ești în altă lume.
.Cele mai frumoase muze mi-au venit când au vrut ele. Să fie oare aceasta o exprimare genetică a toanelor, capriciilor, spiritului meu de frondă și nonconformist?

Muza, muzele-tezaurul artistic din universul spiritual al creației.

Catren sugestiv
Când mă frige câte-o muză
Pun și dracului ventuză,
Ba-i mai fac un compliment
Vreau o strofă de talent.

.În ciuda toanelor, muzele sunt partenere fidele( nu intră-n capul altora), sunt incoruptibile, au demnitate și personalitate puternică.
.Muzele reprezintă izvorul nesecat de inspirație, din care fac texte și pretexte, peisaje, expresii și imagini artistice, elemente de construcție a strofelor, care reprezintă tezaurul artistic sus arătat.

Zâmbetul artistic
Nu-l explic decât prin epigrama jos menționată:

Cei proști, ca vita te-nțeleg
Doar când le spui cuvântu-ntreg;
Dar când vorbești c-un om cu minte
Pricepe-n ochi, nu din cuvinte.

Va urma