Logodnică-n nepământene straie,
Pețită-n gândul ce ne-alină ceasul.
Pe umeri stau aripile-n impasul
Tăcerilor ce-nfricoșări înmoaie.

Veghezi scânteia învingând rămasul
Sub crengi fragile care trist se-ndoaie.
Curg stropi de rouă pe conduri, șiroaie
Și îți clătesc sub înstelări popasul.

Dar pragul s-a deschis să te cuprindă
În așteptarea deslușind fiori.
Aruncă-n spate-un duh, ca o oglindă

Și ia-mă-ncet și blând de subțiori,
Să ne topim în dans, ca să se-aprindă
O taină-n cer și-n brazii răbdători.