Mi-e dor de acea dimineață devreme
Când sufletul tău este inima mea,
De șoaptele în tresărirea de gene,
Când răsăritul alintă ultima stea;

Mi-e dor de acea explozie matinală,
Cu străluciri eliberate spre ceruri,
De starea supremă în clipa finală,
Descrisă doar de un zbor de peneluri;

Mi-e dor de moliciunea buzelor tale,
Când tot trupul inundat de fiori,
Vibrează plăcut și se frânge agale,
Ca o lumină albă picurând în culori;

Atunci când talpa îmi mângâie gamba,
Ca-ntr-o mișcare de dans plutitor,
Sufletele trăiesc ritmuri de samba,
Armonia se-așterne...rămân visător...