Bebe cazma, om de bon ton,
E alias François Villon.
Iar hoții, tineri optimiști,
Genetic s-au născut artiști.

Lumea purie, bine știe
Academia de hoție,
Și știe bine evident
Că Bebe-a fost om de talent.

Bebe n-avea vreun handicap,
Era stilat, cu ore cap.
Școala era precum se știe
Decor, umor și poezie.

Când dispărea câte-o bijuterie,
Mărturiseau umil, discret
C-a fost o jenă de buget,
Se termina cu-amor și poezie.

Șuriul îl scoteau în apărare,
Erau „anatomiști” în fesa moale.
Nu au lovit organele vitale
Și n-au lăsat cadavre pe trotuare.

Pe ei îi știe și grivei,
N-au dat vreodată în femei.
Le-au declarat precum se știe
Amor fierbinte…pe vecie.

Câte-o rară derogare

Au fost și cazuri de urgență
Cu stil de mare competență,
La turistele străine
Mințeau în trei limbi, și bine.

Când se lua câte-o măsură
Și-asta numai la chestură,
Intervenea câte-o codană
Și îi spunea:”altă persoană”.

„Iubirea-i un copil pribeag
Sau ca un fluture pe floare”,
De-aia atunci o coană mare
Cerea o oră de iubire
Și oferea o moștenire.

O bunică venită din Paris,
Dorea o dragoste de paradis
Și oferea în schimb un stimulent,
Toată moșia ei în testament.