râul acela ești tu
forfotind pietre
prin câmpul răvășit de maci
nebun după gura mea însetată

soarele ești încolțit de raze
dospind în pântec
fierbinte de iubire
pâinea

țărmul ce șterge
la ochi dimineața
limpede

scările de curcubeu
cu flori păianjen
până în ușa cu ventricule

buzele de pe ceașca de cafea

torent de cuvinte
prin buricele degetelor
săltând din pagină în pagină
oacheÈ™

ești


(8 iulie 2010)