Lung privește trista lună
Cu doi ochi lipsiți de apă
La cătunul c-o fântână
Ce nici caii nu-i adapă.

Stelele nu mai reflectă
Din adânca-i uscătură,
Roata veche și defectă
Scârțâie-n încheietură.

Mari ciulini visează focul
Săltând fără-mpotrivire,
Corbii-și caută norocul
Croncănind prin cimitire.

Se usucă limba-n gură
Fără vorbele de clacă,
Irișii din bătătură
Stau ascunși sub țărna seacă.

Poarta ce-o aveam deschisă
Stă-nghețată-n balamale,
Sper s-adorm ca o narcisă
Prinsă-n chingi autumnale.

Dar mă ține iar treaz luna
Luminând din fața-i grasă,
În urechi îmi sună struna
Ce de nimeni nu e trasă.


13 Iulie 2010
Marcel Cuperman