Cu pleata roșu-ocru până-n poale,
Nu se gândea să-și crească inima-n grădină
Și o uda în fiecare seară
Cu o găleata oxidată de vin Bordeaux
-luată la troc pe-o tandră dezvelire de călcâi-
își macină caninii,duminica, la moară cu sudoare,
vindea făina,ieftin,pentru un braț de fân.
Adoarme cu blana de vulpe peste coapse
Si-oblonul deschis,țintind spre stive…
Refugiata roșcată,
Fugită de teama culorilor reci din tablou.

* * *
Bătrânul nostru, fost-bolșevic cu suflet irlandez
Cu o husă din piele de capră
ținea ghiuleaua neagră între dinți.
Avea,avarul,într-un colț,
O amforă cioplită-n piatră,
Un kil de ruble argintate
Si-un lacăt cu cheie din cupru gravată :
Ivan Dimitry Ivanov

Þinea în buzunarul stâng,lângă un tânăr ceaslov,
O femeie brunetă cu sâni săltați
Pe care o dilua ,din când în când,
ÃŽntr-o licoare tare.

Pleca Ivan cu tunurile-n glezne
Să-și cumpere un măgar albastru,de rasă,
Pleca Ivan de la Vladivostok la Volgograd
Înnotând avântat,cu copita legată la brâu
Să-i ghicească o tânără țigancă în talpă :
« o mie de pietre-n o mie de saci,
o sută de cuști cu gânsaci,
corbii-ți mângâie sufletul cu pene,
ocale de sare sub gene »

erou decorat cu săbii în pleată,
înlesnit de durere se grăbește să plece.
Soare purpuriu îi piaptănă ceafa,
Lăsând urme de potcoavă-n zăpadă.

Cad păsări negre din cer pe case
Și cai sălbatici alearga pe trotuar,
Timpul arde încheietura cu acul spre inimi
Si morțile dorm în beciuri,lângă butoaie cu vin.
Harta se-ntinde pe măguri abrupte și mări,
Obrazul se desface într-un lichid curat,
Își așează trupul tânăr lângă o cruce creștină
Si sticla îi curge-n pământ,
Unde,o tânără mireasă –cu puține cărți pe raft-
Își numără iubitul cu pietre si găuri de piatră.

* * *
Jelește tapetul albastru-n mansardă,
Așează zeci de rochii peste vechiul pian.
Piciorul desculț și sânul mic îi doarme
În așternut aproape curat.
Inelul cu perlă de zid mallorcan
Scoate un sunet abrupt între scânduri ;
Iși scutură patul în beciuri :
Praful țese păduri de mesteceni și săgeți în zbor.

E noapte,
Iși fierbe vinul în gură,
Și se îngoapă cu o rochie în pământ,
Unde,între rădăcini cu bulevard și case vechi,
Iși numără iubitul cu pietre și găuri de piatră.