Tanjeam in cap si-n corp sa ne-mpacam
pentru o zi sau o noapte, nu mai mult!,
inainte de a ne desparti de tot, de tot.
Asa am ajuns la usa ta si am batut.
Dar tu nu si nu,
ca n-ai auzit,
ca acum nu poti ca esti ocupat,
ca e vineri si e seara si-ncepe weekendul.
Ma rog, tot felul de pretexte dintr-astea,
in care niciunul dintre noi nu credea!
Inima mea era insa euforica si batea acum
in gat,
in tample
si-n varful degetelor
de la maini si de la picioare.
Si corpul meu se lipise de tocul usii tale
ca si cum s-ar fi lipit tandru de tine.
Mainile se prosteau si ele, si mangaiau usa aia,
ca si cum te-ar fi mangaiat pe tine.
Da,da! Mainile mele visau sa se impreuneze
cu mainile tale in acelasi buzunar...
Pumnul meu nadajduia sa se fandoseasca
inca o data in causul pumnului tau...
Doar picioarele se cam plictisisera
de atata asteptare si-ncepusera sa se smiorcaie,
ca lor le e frig si ca sunt obosite
si ca ce tot cautam noi la usa ta, ca prostii?!
Eu incercam zadarnic sa le explic,
si ajungeam in cele din urma sa le cert,
ca sa stie ca nu erau acolo doar de capul lor!
Timpul insa trecea si tu tot nu deschideai.
M-ai lasat sa astept, si iar sa astept,
pana mi s-au lungit urechile,
si mi s-a facut somn
si-am adormit,
intinsa in fata usii apartamentului tau.
Maine, cand vei iesi din casa, vei calca pe mine
si, probabil, vei observa ca sunt tot acolo.
Probabil?!