E-atât de vesel lacul
când chipu-ți oglindește
și cu nimb de lună clară
sublimul îți tivește.

E-atât de vesel vântul
când pletele-ți răsfiră,
și gustă din a ta aură
și-n urma ta o-nșiră.

E-atât de vesel cerul
când ochii ți-i înalți
și cu privirile-ți calde
străfundurile-i străbați.

E-atât de vesel drumul
când pasul tău îl simte
și-ți umple a ta ființă
de dor și jurăminte.

Și sânt atât de vesel
căci sunt lac si vânt,
sunt cer și pamânt.
Și-atât de vesel sânt!