stăteam de ceva vreme
cu lumina stinsă
sau cu ochii închiși
nituiți

umbrele erau lipite de perete
ca niște infractori

aveam o teamă legată la gură
ca și când stelele s-ar fi transformat
într-o armată de greieri
care se pregătea să sară
în așternuturile oamenilor

știam că dincolo de fereastră
este o cură de slăbire
nu o altă lume

că moartea
este o plimbare pe un câmp
plin de floarea soarelui și lacrimi
pe care trebuie să mergi
cu picioarele îngropate până la genunchi

ploaia bătea în geam
cu degetele arătătoare înmuiate în gură

știam că târziu în noapte
voi fi în bucătărie
privind la lumina neonului martir
fructele imprimate pe fața de masă