Poezia autoarei este o bijuterie pe care să n-o ocoliți, că nici nu știți ce pierdeți.

Comentariul meu la poezia autoarei

Este o alcătuire lirică fascinantă în care autoarea are traiectorii frumoase, nostimade, umor domestic, emoție, sensibilitate, decor splendid, joc de nuanțe peisagistice, nu-i lipsește nimic.
M-am străduit să-i păstrez parfumul, nuanțele și stilistica odihnitoare.

Univers de nuanțe
Jocul cu viața, cu natura, cu arta .

Nu vreau să-ți intru în gând,
Nu te duc la țară,
Dar în inimă-ți pătrund
Ca-ntr-o valijoară.

Am să-ți las muze-n jurnal,
Un pluton întreg.
Ai suflet fenomenal,
Zău că te-nțeleg.

Meargă pictorii la țară,
Unde sigur o să moară
De căldură și de praf,
Eu te scriu în epigraf.

"Ca boem vreau strada-ngustă
Unde gustă
Omul, viața mai din plin
Cu trăsuri, femei cochete
Dezbrăcate mai puțin."

N-am să iau nici o măsură,
Nu sunt așa rău de gură;
Dar să nu te duci la țară
Că himera o să moară.

Te duc la mine-n grădină
Să vezi maci, să vezi sulfină,
Să nu-ncerci să te privezi,
Acolo poți să visezi.

Să visezi, dar să nu crezi
Nici măcar ceeace vezi.
Și arată-ți gâtul lung
Că aici am vrut s-ajung.

N-a fost deloc vina ta
Și la fel nici vina mea,
Strofelor din poezie
O să le plătesc chirie.

Că n-au rimele codașe,
Sunt frumoase și gingașe
Și repet n-ai nici o vină,
De ce-am visat în grădină.

Nu am strofe de sisif,
Nu, că n-am niciun motiv.
Și de-acuma doamne sfinte
Sunt epigramist cuminte.

Ãsta-i visul meu de-aseară,
A fost vină literară.
Cred că știi unde-o s-ajung,
Lebădă cu gâtul lung.

Spiritul tău și al meu-
Daruri de la Dumnezeu.

N-am să-ți jur deloc solemn
Pe icoanele de lemn.
De mă crezi, de nu mă crezi
Lasă-mi mie pomii verzi.

Epilog
Asta-i vina mea de-aseară,
A fost vină literară.
Și de-atuncea doamne sfinte
Sunt epigramist cuminte.

Strofa în ghilimele e parafrazată după Al. Depărățeanu