mi-ai ucis căprioara, iubite,
cum ți-ai ucis mama șuierându-i blestem

și ne privim acum ciuntiți de întuneric
putreziți de prea-coptul unor nopți albe și atât

ai venit înainte-mi pe iarba culcată de ciute
și, nedrept de dornic să te știi învățat,
ai ales să ucizi un înger
ce Noră ne-ar fi fost, prunc înduioșat pe
sânii mei darnici, pe pieptul tău visat...

ai ucis, iubite, o viață în noi...