…Calc prin mal si ma gandesc ca Apa poate fi o stare de spirit…
… ma regasesc in fiecare fir de nisip si ma intreb :
“… Oare a-si putea sa intru in lumea ta…?
sau
aerul din jurul tau e mult prea dens,
prea incarcat de lucruri pe care nu pot sa le inteleg ?”
…
De altfel,
cred ca te pot suprima…
… sunt un deja-vu invizibil care nu se regaseste decat noaptea,
atunci cand umbrele devin vorbitoare,
iar mastile nu se mai pot ascunde de lumina.

In viata de zi cu zi
sunt inima ranita a unui soim de intuneric.
Prin ochii lui pot cuprinde universul in care te-nvarti
fara sa-mi simti prezenta,
fara sa-mi vezi ploapele umede.

A plouat destul de mult in ultimele zile,
pe geamul din camera s-a format o mazga vecina cu moartea…
…………………….
Incerc sa dorm…
… scaunele au spatare asezate orizontal,
iar simpla incercare de normalitate ma duce cu gandul
la noptile petrecute in singuratate,
fara alte dorinte,
fara visuri…
fara imaginea ta si fara alte amintiri…
doar eu in cautarea unui sfarsit apropiat…
Ma ascund si-mi gasesc toate scopurile compromise…
…poate prea multa violenta inutila,
cu toate ca imaginile care se arata acum sunt calme.

Pe omul din vedere il reneg de-o viata,
e mai mult decat o poza aruncata cu voie…
………………
………………

Raiul e prea departe pentru a-l putea intelege,
sau simti.
In lipsa Lui ne lamentam in prietenii inutile ori necuvantatoare…
… din lipsa de initiativa realizez ca alerg din ce in ce mai incet,
cu toate ca pamantul imi deruleaza pasii cu repeziciune.
Nimic din imaginea primei incercari nu ma poate face
sa renunt la sentimentele iscate de mana de pe umar.
Ea nu ma poate pacali.
Din locul in care privesc acum orasul
realizez ca tot gunoiul acesta mergator e numai o fatada,
te poti recunoaste in el,
sau,
daca nu,
te poti contopi intr-o splendoare inofensiva…
pentru unii,
vulgara si idioata pentru altii…
… intind mana spre un pahar de vin,
inchid cartile Lui
si ma arunc in fata primele sine de cale ferata intalnite,
cu privirea limpede,
cu sentimentul lucrului terminat.
In clipa rememorarii trecutului,
cadrele se deruleaza cu repeziciune,
parca te si vad fara rasuflare in fata unui imperiu de liniste,
in care,
fara stiinta,
am calcat in picioare odihna unor ilustrii…
… asta a fost odata,
iar daca din lipsa de idei …………



…………………….

Pe aleile parcurilor, in noapte,
am ingropat o mie de pasi circulari,
cautand in zadar o fantoma din vise,
gata sa ma duca spre vremea in care timpul nu era decat o iluzie,
o stare de beatitudine
vecina cu moartea.
In lipsa de perspectiva,
ma adancesc intr-o aventura in care,
din ura pentru partenera,
ma pot vedea decat cu cele mai frumoase imagini din lume,
pe care,
de altfel…

…………….

Mi-ar trebui o seara fara sfarsit, in care toate vorbele sa taca,
iar cerul,
sa devina o imensitate albastra,
una in care sa ma pot arunca fara sentimente…
,,, spre dimineata,
cand lumina se confunda cu intunericul,
am sa-mi redesenez locul in care am zabovit prea mult,
acolo unde…


E multa vreme de cand ploaia ne facea sa alergam desculti.
… am imbatranit inainte de vreme,
iar la vederea unui nor pe cer,
ne refugiem intr-o carciuma obosita,
fara sa ne gandim ca in linistea picaturilor
sta ascunsa o parte din vraja valsului ce ne-a unit odata.