și dacă dragostea ar fi doar o altă zi toridă, într-un oraș părăsit
prin care am merge cu tălpile goale, arsura ne-ar lăsa urme
aproape că ne-ar durea, însă nu ne-ar păsa nici de asta
când soarele ar coborî printre noi și ar vedea cât suntem de reci
acoperiți de haine pestrițe, ne-ar certa că nu mai simțim
nicio atingere

ne-am îndepărtat, ne privim de la prea mare distanță
sunt prea multe bănci goale pe celălalt mal, iar salciile care stau
liniștite de pază ne cunosc prea bine povestea

astăzi și copiii sunt orbi, nici nu le-ar face bine o întâmplare
pe marginea căreia abia mai stăm, abia simțim respirația
dincolo de dealuri e mai frumos, vin ploile
copiii le aud ropotul, se bucură de parcă ar fi crescut
deja mai mari decât noi și s-ar iubi

noi însă nu mai trăim dragostea asta, nu mai avem decât orbirea