Un val de aer cald, venit din orient
Îmi sărută trupul gol peste care
Stă pe gânduri un imens colos
El îmbracă parcă astăzi
Un Albastru VoroneÈ›
Scumpele mele dihănii ce se nasc nu doar din trup
Iau și formă, prind și viață
Când trezite sunt de vânt

Ce reacții, ce motoare
Trebuie să aibe gandu-ți îmbrăcat în avion
Când străbate, lăsând urme
Peste golul, trupul meu

Un corp negru zburător ce-și flutură în vânt podoaba
Ne trasează o ață neagră ce se rupe undeva
Nu-l bagă nimeni în seamă
Este corbul ‘ niciodată’
Zboară, lasă-n urmă zeii prefacuți în piatră

- Zbori corb alb, lăsându-mă în urmă
Singur, prefacut în stană…