Ard focurile pe miriști
S-a scurs asfaltul de pe drum
Iubita mea, cu ochii triști
Nu mă-ntreba de ce? de cum?

Eu ard și mă transform în scrum.


AÈ™ bea pahare de absint
Ca zîna verde să mă ieie
Să 'nmugurească-n mintea mea
Un gînd precum o orhidee

Și-n trup să-mi sufle alizee.

Să fredonez o melopee
Nu mi-e mai bine nicidecum
Doar inima – un glonț dum-dum-
(Adolescentă, cu acnee)

În rest tăcere. Ceață. Fum.


Chiar de mă-nchin la zei tolteci
Ca să mă stingă nuștiucum
Iubita mea, cu buze reci
Din sărutarea ta de-acum

Eu ard. Și totuși ergo sum.