Te-am trădat. Chiar mai contează?
Fi voi cândva pământ uitat,
Cenușă-n vînt,
Scrise memorii!

Da, te-am trădat!
Ai suferit, sufletul ți-e gol
Ca o lacrimă stoarsă,
Te-am învățat că inimii
Nu-i poți opri bătaia buclucașă.

Te-am trădat, și nu o dată,
De mii de ori în gând,
De ce, mă întrebi?
Ce să-ți răspund?
Sunt om, trăiesc și simt, biet muritor.

Nu m-ai iertat,
Durerea frânge!
Dar nu-i nimic,
Ai să-nțelegi că din păcat venim
Și tot spre el ne-om duce!
__________________