îmi invadezi gândurile sufocându-mă
cu prezența ta veșnică
îmi îneci visurile într-o mare de sulf
lasă-mă să respir în voie dorințe
ce-mi fierb în vene ca vinul
rubinind cuișoare aromate
lângă focul lent al căminului obosit de ierni
unde miroase a ger salbatic
dement
ce crispează fețele pietrelor veșnice

nu-mi zgâria privirea
cu rânjetul tău
aducând amintiri amorțite
de morfina trecutului

Doamne
ia-mă de aici
și du-mă departe
unde liniștea e mai sigură decât moartea
și moare-mă
odată cu el!