TU...


Răbdarea mea a încetat să mai erupă
Prea frumoasă ești oricând te văd!
Ajungi încet, încet ființa ce-mi astupă
Locul din inimă ce-l meriți: cred...

În vis apari, dar nu-nțeleg ce-mi spui
Pari un pic agitată, o zână
Uitându-se să vadă ce-acum nu-i
Luându-mă ușor de mână...

Prin buzele-ți răsar scântei rupte din cer
Scurse pe-un fulger de-o secundă
Care odată te-au cuprins și nu mai pier
Nu vor nici măcar să se-ascundă!

Iar ochii tăi, izvor de strălucire
A celei mai firave stări din lume
Purtat de ea, plin de uimire
Ți-o spun: îmi placi, pe bune!