Am cusut în copcii zile și nopți
să reușească operația,
să-ți fie convalescența somn după ploaie,
îngerii să te vegheze cu rândul,
imaculată-n albul nins între pereți,
corcoduș înflorit într-o casetă de sticlă
pe care-l privesc invidioși caișii.


Clipele trec ca o retragere-n casă a melcilor
universul închide-n așteptare,
moartea fugită din cauza vânătorilor
pe țancuri îndepărtate-n ceasuri de piatră.

Te aștept pe coridorul de aer
să-ți legeni corpul fragil după suferință,
lujer scăpat din ghearele înghețului
înseninându-și fața la un soare de vată.