Căldura-i vis, e toamnă pe afară
Ne-au potopit toți norii laolaltă
Și bolta-i de un stânjen de înaltă
Și ceața trage zdravăn din țigară.

Ne tot pândește-o înscenare altă
Cu liniște deplină ori fugară
Și-așteaptă trenul vara coaptă-n gară
Deși tot va mai face-n fire haltă.

Odaia-i tristă, fierbe-ncet cafeaua
Tăcerea nopții își ascute goarna
Acum îmi strălucește însă steaua

Când nu mai varsă foc prin geam lucarna
Și-ntrezăresc de pe acuma neaua,
Veni-va ca o desfătare iarna.