tobi nu a încercat niciodată să scrie cum trec lucrurile prin el
cum are curajul să se agațe de spițele unei roți de motocicletă
să se învârtă în jurul unui punct mereu stabil față de venele încâlcite de câine
el știe că nu e nevoie să arunci tălpile sub o filă A4
pentru a mânca o bucată de pâine străină mereu amară pe orice pătrat al limbii
sau pentru a încerca să scuipi săptămânal 7 garanții de masă rotundă
la care nimeni nu reușește să scuipe același anotimp

acolo
la ultima frunză ștearsă cu mâneca la ochi
sub pomul invizibil
accesibil
pentru toți
tobi spunea unui fruct căzut

băăă
caută și tu un drum pavat cu limbi înflorite de târfă
și caută dragostea ei pierdută în veceu
apoi mergi până la apus
alege un fir de iarbă folosit și omoară soarele pe ambele părți
o să vezi că diminețile o să ai mai multă lumină decât îți oferea
iluzia de a bea un pahar cu apă cu ochii deschiși
mai multă decât îți dă o curvă cu contract în centru de munte
o să vezi cum spărtura din tine cum se dilată și se preface în cerc
iar ea te va învârti pe siluetă
vei simți orgasmul timpului cum se prelinge pe ochii tăi
atunci vei muri cu mâinile în tine ținând inima strâns în palme

(aici tobi latră de 7 ori și aprinde o țigară)

câinele nu mai are putere să se lupte cu viermii
să-și încolțească coada ce parcă e o prelungire a prezentului în trecut
nu știe cum se moare simplu
el știe cum se moare de 7 ori și cum se naște de 8
știe cum e să fii cu seringa înfiptă în cerebel

(aici tobi tace și latru eu)