când sunt mai trist
îmi povestesc de tine

e din nou toamnă
te văd și în cele ce vin
astfel
îmi e mai bine și mă gândesc la frunzele copacilor
decolorate sau pătate artistic
în nuanțele tale favorite
inundând aleea dinspre poarta verde

ultimele zile de vară
o salată ciudată
dulce și amară cu semințe
potrivită pentru durere și plăcere la primă vedere
cu un parfum exotic și un gust greu de definit

sunt un visător singuratic
și acum
după atâta vreme ai aflat și tu
poate de la soare
amicul de la etaj care a dat pe economic căldura
a redus intensitatea luminii pentru că nu mai are resurse
și în pădurea noastră e mai întuneric și mai rece

zile de toamnă parcă pun un văl răcoros căldurii excesive
rămas bun zâmbetului de vacanță
ultimei zile din vara asta a cărei buze roșii ca focul
se vor închide
pentru totdeauna
a murit
amintirea ei poate va dăinui o vreme

plângând mai puțin ziua
din ce în ce mai scurtă
ultimele sclipiri de speranță dispar

poveștile cu tine din viitor
încă ținute în mine
mă vor salva până la vara viitoare

mă întorc la visul de fericire
din toamnele care au trecut
simt parfumul tău de verbină
rozmarin și mentă

astfel
sufletul meu expiră
trist și molcom