Șiruri, șiruri trec cocorii,
Mic e muntele din zare,
Păsările migratoare
Punte fac pe-ntinsul mării.


Pe câmp zburdă doar tractorul,
Ce pământul răscolește;
Bobul mic, sub glii trudește
Să-și ridice căpușorul.


Râul noaptea-i plin de stele
Ziua, pare de mărgean
Și grăbind către ocean
Poartă gândurile mele.


Albe flori ce-mbrăcau merii
Azi căzute-s în uitare,
Mere roșii stau în soare,
Sub pomi roată, prichideii.



Pere-mprăștie mireasma
Printre boabe aurii,
Printre gureși-i copii
Mama-și duce-n casă cazna.


Prin cuptoare pâinea crește,
Se rumenesc cozonacii,
Trece-un an, urmează alții
Până caierul sfârșește.



Sună-n vale clopoțelul,
Pe drumeag fac rând voinicii,
Mărișori, mărunți, mai micii
Toți cărându-și ghiozdănelul.


De pe gard cioara privește,
Cu ochii negri și câi
Ar vrea și ea-n clasa-ntâi
Dar școala de ciori, lipsește!


Râde-n gard o vrăbiuță
Sporindu-i mai mult amarul,
Eu încep abecedarul,
Cu stăpâna cea micuță!