Un martor astral.

Luceafărul dimineții stă parcă,
Agățat în colțul ferestrei.
Îi auzi parcă ritmul,
Învîririi pe orbita cerească.

Un martor astral,care veghează,
O jumătate de glob pămîntesc.
Zorile devin din ce ce,
Tot mai albastre,curat, divin ,ceresc.

De la pămînt spre cer,
Se ridică o ceață caldă,umedă.
Învăluiesc totul,În cîteva minute ,
Cerul a dispărut.În al lui virtute;

ÃŽn baia de aburi fumigeni.
La 2 metri într-un imaginar necunoscut.
Abia mai poți distinge un pom.
Pomul care la lovit,un om.

Lăsîndul pradă la pămînt ,
Unor trecătorii perverșii,
Lipsiți de frica divină,
Dușmani alergătorilor de cursă lungă,

Căruia prima etapă aici sa oprit.
Dor un emigrant obosit,
Ce împărțea ziarele de dimineță...
Un doctorat din țările est;