Între statuile de lut, între munții de marmură
Viața ta merge uneori către origini,
Ajunge până la anii cei mai dragi, inocenți;
Dalta mai musca si acum din mineralul arogant.

Prea multe flori au murit pe brațele tale.
Prea mulți îngeri s-au sinucis în inima ta.
Prea mulți zei s-au bălăcit în sâmgele tău.
Melancolia te strivește- toate astea ies la iveală.

Ai pe suflet fluturi de noapte
Și lutul prinde aripi de ceară.
Ai lăsat deoparte cuvintele
ÃŽn care dansau curtezane frumoase.

Cu penelul în mână
Prinzi a le da viață-
E ,,x'' sau e ,,y'' ,toate fără cuvinte.

Te rog eu pe dumneata-
Nu fi trist,
Pentru mine,
Ești un mare artist!