daca-aș putea să șterg
o parte din lacrimile ei
liniștea s-ar așterne
în desenul de pe șevaletul toamnei

am adunat culorile din poala-i tăcută
uitând adeseori că mi le-a dăruit
fără să ceară gândul bun

arareori am înțeles
durerea ei de seară

cutez să-mi plec privirea
în colțul meritat
nu știu cum poate fi
o floare neudată
și tac

îmi cer iertare
că am trecut nepăsător
pe lângă umbra ei
m-am vândut
incapabil de a fi
un mugur
pentr-o floare.