Spre ne-ființă…

Din ființă mă îndrept spre neființă
Din suflare mă îndrept spre ne-suflare
Din viață mă îndrept spre ne-viață
Și din muritoare mă îndrept spre nemuritoare.

Viața pentru mine e un continuu chin
Cuprinsă de un val și un gând meschin
Învăluită de macabrele dureri
Ce-mi adună tot mai multe neplăceri.
De-aș putea c-o lacrimă s-alung orice durere
Ce-mi străpunge sufletul, cu chinurile grele
Să rup lanțurile ce mă țin prizonieră
În astă lume lipsită de orice mângâiere.

Doamne nu vreau palate și cetăți
Vreau doar o mângâiere să-mi arăți
Să pot spăla păcatul meu cu amar
Înainte de ofilirea veșnicului stejar.

Împăcată cu mine însumi vreau să fiu
Atunci când gândul nu va mai fi viu
Atunci când raza cea nemuritoare
Se va îndrepta spre cea muritoare.