Și ce dacă vine toamna?
Oricum e frig sub ochii noștri
Și dacă vrea, poate să plece
Sufletul nostru e rece.
Degeaba vine cu pocale
Cu vinuri dulci și cu gutui
Frunzele ei nu mai răsfață
Sufletul nostru amărui.
Atâta iarnă e în noi
Încât dacă deschidem ochii,
Curg din ei șiruri de ploi
Și se transformă-apoi în gheață,
În cioburi și în amintiri
Și cerșim grame din speranță
Și foc din foste iubiri.

Dar e departe.
A plecat.
Ne-a lăsat zăcuți în iarnă.
Iarna noastră a mâncat,
Stropul mic,
De toamnă.